Dominată de întrebări, hotărâtă spre lămurire, curioasă…Cam asta m-ar descrie în momentul prezent. Am ajuns să aşez la începutul propoziţiilor construcţia ” de ce…?”….Da, poate e acel joc al copilăriei când ne amuza extrem de tare să ne enervăm prietenii cu întrebarea ” De ce…?”, însă ştiu că de data asta vreau să privesc altfel, vreau să găsesc soluţii. o să caut soluţii. Promit!
Acum să îmi expun gândurile sub forma unor interogaţii, al căror refren îmi răsună şi în minte, dar şi în suflet. De ce atâta ură? De ce atât razboi al nervilor? De ce atât pesimism? De ce atât întuneric? De ce război al sufletului? De ce nelinişte? De ce o lume atât de ştearsă? De ce nu există întelegere? De ce oamenii sun nevoiţi să caute în DEX semnificaţia cuvântului iubire? De ce au încetat să mai aibă sentimente? De ce fluturaşii nu îşi mai au locul în stomac?
Dar am promis ca voi găsi soluţii… Mă ajutaţi? Vom înlătura ura! Vom aduce optimismul! Vom lumina suflete! Vom desena pacea! Vom ajuta oamenii ! Căci, oamenii ajută oamenii. Oamenii zâmbesc. Oamenii nu sunt nişte mecanisme. Oamenii iubesc. Oamenii au emoţii şi daaa au şi fluturaşi în stomac.
Magia în cuvinte 