Vis de primăvară

Aud gheaţa cum se crapă, aud mururatul unui ghiocel care îşi face loc. E primăvară? Un cântecel vrea să îşi facă simţită prezenţa în mintea mea. Nu am vrut să îl cânt, dar el insista, îi auzeam doar melodia, versurile parcă se ascundeau sub un văl de ceaţă purpurie. Am căutat versurile prin cărţi, dar nu le-am găsit. M-am hotărât să privesc soarele, care avea un zâmbet timid, zâmbet de primăvară. Am aflat versurile, am aranjat toate notele pe un portativ al emoţiilor. Îl largecânt, îl cânt şi îmi încălzeşte sufletul. Uitam ceva, uitam să îndind mâna să prind un vis, să îl prind şi să îl strâng tare în pumn, să nu îi dau drumul. Acum, îl am în pumn, îl simt ca pe un fluture agitat care vrea să îşi facă loc în lume. Mă simt ca un asasin care distruge posibilităţi. Am luat creionul şi hârtia şi am început să îi desenz aripi, aripi mari şi frumoase. Le-am colorat cu sufletul, le-am decupat şi i le-am lipit. Îi simţeam durerea, încerca să scape, să alerge, să zboare, dar nu putea. Îi simţeam mişcările delicate, apoi am deschis pumnul, mă privea, credea ca vreau să îl distrug. L-am aşezat la soare, i-am aşezat aripile. Mă privea, mă privea cu o sensibilitate şi o gingăşie, pe care doar un ghiocel le are. L-am luat din nou în mână, acum nu l-am mai strâns, i-am şoptit doar că acum îşi poate parcurge drumul spre împlinire. Am zâmbit, am simţit că inima îmi e cuprinsă de fericire. Acum, ştiu versurile, ştiu sunetele suave, ştiu că visul meu este primăvara.

Ce ne învaţă Crăciunul?

Crăciunul bate la uşă insistent. Moşul deja călătoreşte. Lumea încă aleargă pentru a găsi spiritul Crăciunului, ascuns pe străduţele aglomerate. Magia îşi face loc prin inimile noastre, e cel mai wallcoo.com_Disneyland_Christmas_Night_Fantasy_tdl-xmas07-21_largeaşteptat moment al anului. Crăciunul ne bucură pe toţi, nu ţine cont de vârstă, colorează, împrăştie magie peste tot. Luminiţe, miros de brad, aromă de portocale, ceai cald, emoţii, zâmbete, daruri, definesc această perioadă. De-a-lungul anilor am învâţat că cel mai preţios cadou e însuşi sufletul nostru, cu toată încărcătura de emoţie. E un dar valorors, care nu poate fi cumpărat şi cred că puţini dintre noi ne gândim că îl putem primi. Dăruim speranţă, ne dăruim pe noi, e darul suprem şi renaşterea propriului suflet. E de ajuns o privire, un gând, o vorbă, un zâmbet pentru a dărui, chiar dacă uneori ezităm să o facem. Natura Crăciunui constă în fragilitate, inocenţă, bucurie spirituală, pace sufletească. Bucuria sufletului nu constă în lucruri materiale, constă în fericirea şi emoţia venită de la alte suflete. Copilăria este rădăcina definirii spiritului Crăciunului, cu trecerea anilor am acumulat experienţă şi am început să înţelegem emoţia care ne umple sufetul de bucurie. Până la urmă, Crăciunul este un consens al sufletelor. Emoţii, gânduri, priviri, zâmbete, fapte toate se pregătesc să fie dăruite. Adunaţi tot ceea ce este mai bun şi dăruiţi! Dăruiţi bunătate! Dăruiţi emoţie! Scris din inimă…Crăciun fericit!

Să învăţăm de la fluturi

Să învăţăm de la fluturi să preţuim timpul.

Să învăţăm de la fluturi să zburăm printre gânduri.large (1)

Să învăţăm de la fluturi să prindem aripi.

Să învăţăm de la fluturi să zâmbim printre gânduri.

” Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm noi aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi de atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine.” ( Mircea Cărtărescu)

Visez toamna

Îmi lăsam gândurile să alerge într-o zi de noiembrie. Prin ceața deasă se ascundeau zâmbete timide, autumncare vroiau să ajungă pe chipurile morocănoase , amprentate large (2)parcă de răcoare. Era toamnă. Frunzele colorau peisajul cu nuanțe cărămizii. Copilul din sufeltul meu se juca bucuros cu micile daruri ale toamnei- frunzele. Priveam stingheră către emoțiile anotimpului, parcă totul era uitat de timp. Timpul se oprise, stătea pe loc, fără să își lase secundele să se împrăștie. Miroase a copilăre, miroase a emoții, miroase a joc. Timpul îmi lasă șansa de a-l manevra, de a mă juca cu el, de a-l modela după bunul plac. Am simțit miros de gutui, foșnăind printre frunze. Privesc în sus, o mică balerină roșie dansează alunecând dintr-un pom și ajungând alături de surorile ei jos, pe pământ. Muzica era creată chiar de ele. În jur se risipesc cele mai blânde sunete. Ciripea o pasăre, m-am trezit. A fost un vis? Îmi lăsam gândurile să alerge într-o zi de noiembrie…

Oameni fără oameni

V-aţi gândit vreodată cum ar arăta o viaţă solitară? O viaţă în care singura persoană pe care o cunoaşteţi ar fi de fapt propria persoană? Oamenii fără oameni nu ar exista. Este imposibil să trăim într-o lume în care domneşte întunericul sufletesc şi tristeţea. Suntem oameni, avem nevoie de oameni, avem nevoie de zâmbete, de interacţiune, de o mână care să ne ţină strâns şi să ne clarge (3)ălăuzească atunci când ne este greu sau atunci când nu ştim pe ce cale să o luăm. Iubiţi! Comunicaţi! Trăiţi! Şcoala de la Palo Alto ne spune că : ” Nu există posibilitatea necomunicării.”, aşa că viaţa noastră ar fi imposibilă fără oameni, fără cuvinte. Dar ce este viaţa? Viaţa este acel mediu în care creştem, zâmbim, ne îndrăgostim, iubim…Îmi este imposibil să îmi conturez o viaţă în care nu ar exista oameni, nu ar exista acele persoane cărora să le spun ce ghiduşii am făcut. Oamenii sunt cele mai preţioase comori, se află peste tot în jurul nostru, dar e nevoie de timp şi de înţelegere pentru a-i cunoaşte. Cunoaşteţi! Zâmbiţi! Trăiţi!

Captivi

Gândul îmi e undeva departe, sufletul visează lumea colorată, mă macină întrebări la care încerc să găsesc răspuns la fiecare pas. Ştiţi ce înseamnă frica sau teama? Eu cred că e o creatură cu corp de balaur, care se alimentează cu lipsă de încredere. Cu sinceritate vorbind, fiecare dintre noi se teme, şi eu şi tu, şi familia ta, toţi ne temem de ceva şi acel ceva ne alimentează negativ. Printre flori, printre nori, printre şoapte, printre zâmbete timide, printre ochi atenţi, peste tot am zărit frica. Curajul chiar nu este absenţa fricii, pentru că viaţa oamenilor se bazează pe emoţii, images (1)frică, iubire şi fericire.Ne este teamă să zâmbim pentru  a nu fii înţeleşi greşit, ne este frică să ne îndrăgostim pentru a nu suferi, ne este frică de nou pentru a nu călca greşit. Frica este energia negativă care ascunde, ţine captiv, ascunde comori şi distruge încetul cu încetul dorinţa de a visa, de a trăi şi de a iubi. Fericirea şi iubirea sunt energiile care se extind, care scot la iveală, care dăruiesc şi care construiesc aripi spre dorinţe. Frica ne determină să ne ascundem, să ne refugiem în cele mai întunecate gânduri. Am ajuns să ne temem de lucrurile bune, evităm şi dacă s-ar putea, ne-am refugia întru-un glob de sticlă. Ne este teamă să clădim castele din nisip, ne este teamă chiar şi de o rază blândă de soare. Viaţa merită mai mult decât temeri, viaţa merită să fie trăită, colorată şi înmiresmată de aroma tumblr_lrenqxtroS1qzeu4ro1_500_largefericirii şi a iubirii.

P.S: Am scris aceste rânduri cu speranţa că într-o zi, fiecare dintre noi, va realiza că frica este o forţă negativă, care distruge speranţe, lumini, zâmbete, iubire, fericire. Aşa că, haideţi să trăim viaţa cu încredere şi cu zâmbetul pe buze!