Emoţii transpuse

Da, am lipsit, dar da, m-am întors. A fots o săptămână grea, care s-a încehiat cu o ploaie cristalină. Direct ajunsă cu trenul emoţiilor, direct aici, simt că vara începe să îmi pătrundă prin vene şi să nu îi dea pace inimii. Simt cum îi accelerează bătăile, cum o îndeamnă să aşeze razele soarelui aşa cum vrea ea. Emoţiile, sunt acei fluturi în stomac ( pe care i-am avut ţi eu de-a-lungul întregii săptămâni), dar care au in sfârşit. Până la urmă există undeva un punct, care sfârşeşte ideea. Cert este că de acum încolo pot să cuprind vara în braţe,să simt căldura unei ploi, să mă bucur de tot. Da, e vară! Toţi ne-am dorit vara! Voi iubiţi dimineţile de vară? Voi iubiţi roua? Parcă în fiecare dimineaţă ceva te îndeamnă să nu stai locului. Îndemnul vine prin sentimente care trimit spre fericire, sentimente care te îndeamnă să sarri, să îţi construieşti aripi, să zbori spre libertate. Şi dacă nu atunci când ai aripi, atunci când eşti liber? Ciripitul păsărelelor, soarele zâmbitor, mirosul de cafea proaspătă creează începutul unei zile pline, perfecte! Tot ce îmi doresc este să gust roua proaspătă, atinsă doar de o rază timidă! Tot ce îmi doresc este să mă las condusă de ritmul unui cântec cristalin al unei păsări! Miroase a iasomie! Aer plăcut, raze blânde şi verdele crud al copaciilor completează perfect starea mea de spirit! Câtă linişte! Linişte care îmi permite să aud gândurile oamenilor. Din toate părţile se aude acelaşi refern : ” Cât de norocoşi suntem!”. Chiar suntem, pentru că avem ocazia să fim martorii acestui spectacol minunat al vieţii! Răsărit, mulţumesc că exişti!