Nu ştiu cum să încep, nu ştiu cum sa îmi introduc astăzi sentimentele în scris. Melancolie, fericire, tristeţe şi o urmă de regret se ascund în suflet şi aşteaptă să zburde în cuvinte. Însă ştim cu toţii că emoţiile sunt greu de expus sub forma cuvintelor…Am să încep cu întrebarea ” Timp, încotro mergi?”…Cred că mulţi dintre noi ne-am adresat această întrebare măcar o dată în viaţă.
Azi un capitol îşi aşterne punctul final, azi o lacrimă îşi face loc pe obraz. Acum am aflat şi eu cum este ultima zi de licean, cunosc emoţia cu care se cântă celebrul imn al absolventului ” Gaudeamus igitur”. Am ajuns în punctul în care trebuie să urez rămas bun şi succes oamenilor cu care m-am întâlnit aproape zilnic. Trebuie să recunosc, nu credeam că voi fi emoţionată să fiu în momentul acesta. Nu credeam că am să simt cum o lacrimă se aşterne pe obraz. Aş vrea să îmi cer scuze pentru greşelile mele, pentru că ştiu că nu am fost colega perfectă. Fiecare moment al acestor 4 ani va rămâne întipărit aici, aproape de mine. Mereu o să am grijă ca toate amintirile să fie protejate, că nu fie distruse de răutate sau de timp.
A venit momentul să le mulţumesc profesorilor, colegilor. Dacă ar fi să fac o listă cu cele mai frumoase amintiri cred că ar dura în jur de 4 ani. Îmi va fi dor de râsetele ascunse sub bancă, de ” conflictele” amuzante cu colega de bancă şi cu cele din spate ( ştiţi voi), îmi va fi dor de fiecare coleg, dar toţi vor rămâne în suflet alături de un infinit de amintiri plăcute.
” E o istorie întreagă când zici…eu am fost la Roth!”
” Timp,
Încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grăbit, alergi?”http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ
Magia în cuvinte 