Când maturitatea bate la uşă copilăria îi deschide. Atunci când unele fapte sau vorbe au o altă însemnătate înseamnă că în interiorul sufletui a pătruns ceva nou. Însă, există o paletă de culori care face din maturitate o frumoasă pictură. Copilăria, care lasă rădăcini în suflet pigmentează viaţa. Nu vreau să văd lumea sumbră, nu vreau să văd culori şterse şi pesimism, nu vreau să caut 
perfecţiunea. Vreau să văd totul natural, colorat, cu şanse. Stau şi privesc în oglinda prezentului, văd în interiorul sufletului meu o rază de copilărie care îşi doreşte să zburde într-un zâmbet. O rază care vrea să picteze cu o pensulă gingaşă un fluture imperfect, să nu ţină cont de culorile bulinelor sau de mărimea aripilor. O rază care vrea ca aripile să devină realitate, să devină un ajutor pentru fericire. Ştiu că esenţa fericirii o găsesc în copilăria pitită în suflet, ştiu că o găsesc ferită de lucruri rele. Mai ştiu că am praful magic ascuns de zâmbete în suflet şi ştiu că el va presăra optimism. Nu vreau să caut perfecţiunea, căci ştiu că ea mănâncă timpul, mă opreşte din savuratul clipelor….Am să îmi amintesc mereu că am fost un copil, copil păstrat în suflet cu rădăcini fericite….
Magia în cuvinte 
dupa cum ne transmite si postarea ta, copilaria este un lucru nemuritor si de fiecare data cand parem sa uitam de ea, apare a din senin inaintea ochilortu nu ai uitat nostri si ne face viata mai colorata si fericita. imi place foarte mult citatul din titlu si insemnatatea lui speciala, dar imi place foarte mult si faptul ca desi atat eu, cat si tu, suntem la varsta la care toata lumea pretinde decizii si o gandire matura, insa tu nu ai uitat sa subliniezi faptul ca vom fi copii vesnic. foarte frumoasa postare! bravo!